Fantanadesanatate.com/FB  Instagram  

As putea incheia postarea foarte simplu cu : pentru ca sa te superi pe tine si atat nu a ajutat vreodata cuiva dar hai sa si nuantam un pic.

Ideea articolului se tot plimba prin mine de Luni cand dupa o pauza intre mese de 6 ore am intrat intr-o farmacie (stiti voi care, aceea din care se face si ceai) sa cumpar diverse si m-am trezit ca ma uitam la crème de fata dar de fapt aveam in minte ceva dulce. M-am dus la raionul de mancare si desigur ca mi se lipeau ochii numai la bomboane cu miere, zahar de toate felurile (ma uitam la el ca la icre negre), ce sa mai le simteam gustul tuturor, ma infruptam mental din toate. Si atunci mi-am zis: fratzica, sunt facuta pe supravietuire rau de tot. Creierasul meu n-are glucoza necesara sa-si faca treaba si-mi transmite tot felul de stari: durere de cap, iritabilitate, dezorientare (ma plimbam ca musca fara cap printre rafturi), nervozitate, stari de sete, usor tremor. Am vrut sa-I dau chiar sms la un moment dat si sa-I spun : ia si tu o gura de pulpa sau din soldul stang ca e loc dar mi-a zis ca n-are timp sa mestece la slanina acum ca e chiar low, low cu energia.  No, pana la urma mi-am ales un baton mic de 30gr de fructe uscate si nuci, fara zahar adaugat (ma jur), l-am devorat din inghitituri mici, am luat cateva guri din apa ce o aveam la dispozitie si am putut sa ies cu onoarea nereperata din incinta.

Mbun, ce invatam noi din povestea de mai sus?:

• Ca oricat de mult ai manca la o masa organismul este facut sa I se faca foame la loc in 4-5 ore. Organismul nu stie ca tu n-o sa mai mananci decat peste 10 ore asa ca excesul de zahar (glucoza fabricata din ceea ce tu mananci, nu neaparat dulce) nu este consumat putin cate putin ci este dus in tesut adipos (in camara). Deci daca stii ca n-o sa iti poti lua mesele la timp nu ajuta sa mananci mult mai mult decat de obicei la micul dejun de exemplu. Mananca normal dar ia-ti o gustare la tine (1 fruct si cateva migdale sunt suficiente). Nu mai zic de apa ca stiti ca trebuie sa o avem mereu la indemana;
• Nevoia de dulce vine dintr-o lipsa, vine ca sistem de compensare sa-ti redea starea de bine. Daca vorbim de rau fizic atunci vine clar din scaderea glicemiei. In jurul orei 16 de ex, hormonii de stres ce ne-au tinut in priza toata ziua isi scad foarte mult secretia si atunci functionam pe bateriile din dotare. De obicei ele sunt goale pentru ca dormim putin si suntem plini de taskuri si nemultumiri. Si atunci bineinteles ca ai nevoie de un ajutor, un pic de energie luata din afara. Cum la serviciu nu exista tonomate cu jumari ne vom idrepta catre cele cu dulce. Apoi daca vorbim de perioadele din luna hormonal mai active, metabolismul bazal (ala care ne mentine in stare de functionare atunci cand nu facem efort fizic) creste cu aprox 200kcal. Din acestea sunt facuti hormonii suplimentar creati. Ca el consuma 200 kcal si noi ii dam o mie asta e alta poveste. Poate de aici s-au nascut si glumele alea cu femeile la ciclu. Daca vorbim de lipsa de somn si nevoia de dulce exista tot o explicatie hormonala intrucat in cazul persoanelor care dorm mai putin de 6h pe noapte secretia de hormoni de stres este mai mare si aceasta duce la scaderea glicemiei. Cum aceasta atinge nivelul de jos maxim admis de organism este firesc sa se puna in miscare rotitele hormonale care iti induc pofta de dulce, adica de energie, de viata, de bine. Pofta de dulce si dietele hiperproteice este iarasi un subiect ce se explica fiziologic. Atunci cand nu mancam indeajuns de multi carbohidrati (fainoase, fructe, legume si derivatele lor) avem un deficit de hormoni de fericire pentru ca din acestia se fabrica hormonii ce aduc starea de bine. Deci nu va suparati pe voi daca dupa ce tineti regimuri gen dukan, keto sau alte copii fidele tanjiti la putin dulce. Chimia voastra are nevoie de substanta asta iar in acest caz vinovatul sunteti voi si nu, vezi doamne, dependenta de dulce.
• Atunci cand iti e foame si nu ai posibilitatea unei mese decente nu intinde direct mana catre merdeneaua de la coltul strazii pe motiv ca, mai aveam putin si cadeam efectiv pe jos Tania, a trebuit sa o mananc. Te asigur ca exista intotdeuna variante mai bune decat gustari de genul asta cu sute de calorii din cateva guri. Sigur merdeneaua nu te omoara, doamne fereste, nu vreau sa spun asta. Nu-mi place de ea pentru ca e mult prea calorica pentru cat ofera ca si nutrienti (din faina + ulei nu prea ai ce sa construiesti decat grasime). Cand imi era foame si ma aflam pe strada mergeam la un aprozar si imi luam o banana sau o rugam pe doamna de acolo sa-mi spele si mie cel mai mare mar pe care il avea. Sigur ca primul gand era sa ma infrupt dintr-un fainos ceva doar ca na, cand ma gandeam ca are caloriile unei mese principale si ca intr-o ora o sa-mi fie foame din nou renuntam la idee. Plus ca imi era teama ca ma intalnesc pe strada cu vreunul din voi J))
• Suntem rezerve de energie umblatoare. Depozitele noastre de glicogen (un fel de ciorchini de struguri alcatuiti din molecule de glucoza) sunt situate la nivelul muschilor (deplasarea e importanta pentru siguranta noastra ca specie) si la nivelul ficatului. Cele de la nivel muscular se epuizeaza cam intr-o ora de miscare intensa sustinuta (sunt multiple variatii aici in functie de conditia generala de fitness). In acest caz se elibereaza cele de la nivelul ficatului (de vreo 3 ori mai mari) si se reumplu cele musculare daca nevoia persista. Dupa ce se epuizeaza si acestea organismul incepe si consuma din grasimea depozitata. Si har domnului avem mult mai multa decat credem. O persoana supraponderala- obeza are rezerve de supravietuire pentru 1 an iar una slabuta pentru aprox 3-4 saptamani . Spun asta nu ca sa va incurajez sa nu mancati, doamne fereste ci ca sa nu va faceti iluzii ca ardeti direct din grasime daca mergeti la sala 30 min sau ca o sa picati jos daca nu mancati imediat ce stomacul incepe sa scoata sunete. In situatiile in care depozitele de grasime scad mult organismul incepe si roade si ceva proteine (muschi). Sunt ultimul bastion de ars pentru ca nu-I asa, asta inseamna autodevorare. Deci nu va temeti ca va pierdeti muschii daca mergeti la sala la ore intense si aveti destula grasime de dat jos
• Cand organismul este epuizat o sa caute intotdeauna surse de fabricat energie rapide si cu consum minim. Carbohidratii adica. Nu o sa va ceara sa mancati grasimi sau carne pentru ca dureaza pana fabrica glucoza necesara supravietuirii din ele. O masa cu carne si grasimi da energie organismului in 4-5 ore pentru ca lanturile de molecule din care sunt facute sunt mai lungi si necesita un intreg arsenal enzimatic si hormonal ca sa fie desfacute in bucati componente. De unde sa iei atata energie cand tu esti la zero?. Una cu zahar (fructe de ex, eventual sub forma lichida ) in 30-45min si absorbtia incepe din momentul in care ai bagat in gura ceva dulce. Vedeti diferenta?. Nu noi suntem nebuni de vrem dulce atunci cand ne este foarte foame. Asa functionam. Ce rost are sa ne impotrivim?. As spune sa ne concentram mai mult pe gasirea unor solutii potrivite si adecvate cantitativ. Stiu ca lacomia e mare. Hai sa mai lucram la ea. Fa un test pe tine cand iti e foame. Ia jumatate din cantitatea pe care simti sa o iei si te asigur ca o sa-ti fie indeajuns.
• Nu iti propune sa nu mananci ceva dulce. Stiu persoane a caror incredere in sine depinde daca se pot abtine de la un biscuite sau o bomboana. Say what?. Oare de ce copiii nu-si propun asta?. Oare de ce bunica mea n-avea problema asta?. Oare de ce stim din ce in ce mai multe si mancam mai calculat dar suntem tot mai grasi?. De ce tot tragem de noi pe la toti specialistii dar tot nu suntem bine?. Indraznesc un raspuns: pentru ca refuzam sa ne ascultam. Pentru ca am fost fortati de mici sa ne schimbam, sa aspiram catre ceva ce nu simtim ca suntem dar asa e bine sau asa se face. Daca oamenii fac sex in parcuri eu de ce nu ma pot opri sa mananc ceva din caserola adusa de acasa?. Daca sefului ii arde de sedinte interminabile de ce nu-I pot spune ca am nevoie de 20 min ca sa mananc ceva?.
• Las la urma nevoia de dulce ca substitut de iubire materna pentru ca asta e o chestie care nu depinde intotdeauna de noi. Sau ma rog, sigur depinde dar dureaza mai mult pana ii dam de cap. Recunosc ca mai am zile in care corabiile mele plutesc pe ape involburate. Le chem in port una cate una cu sport, cu muzica, cu multe carti, cu cate un nas roz de pisica, cu brose si esarfe, cu multumiri primite din partea voastra sau cu cuvinte frumoase si destul de des cu ciocolata neagra. Amarul face bine digestiei de mancare si ganduri.

Las ca incheiere un gand dintr-o carte recent citita (Privind inauntru de Petronela Rotar): nu poti spune ca ai iubit in viata asta daca nu te-ai iubit pe tine. M-a cutremurat gandul asta si recunosc ca si acum inca il rontai.

Imbratisari dulci!